Între pași mărunți și aripi larg deschise

În fiecare dimineață, când soarele filtrează prin perdelele subțiri, îmi aduc aminte că viața nu e o linie dreaptă, ci un drum presărat cu intersecții, urcușuri și coborâșuri. Învăț să privesc fiecare zi ca pe o oportunitate de‑a îmbina pașii mărunți ai rutinei cu aripile larg deschise ale visurilor mele. Cum am început să cred în visuri. Totul a pornit de la un jurnal simplu, cu file albe, în care scriam câte trei lucruri pentru care eram recunoscătoare și un vis pe care mi‑aș dori să‑l ating. M‑a surprins puterea pe care o are cuvântul așternut pe hârtie: odată formulat, visul prinde contur, devine mai puțin înfricoșător și infinit mai posibil Pe parcurs, am întâlnit destule ziduri , lipsa de timp, teama de eșec, grija pentru cei dragi. Dar am descoperit un adevăr simplu: obstacolele nu sunt sentințe, ci semne de circulație. Ele ne spun .Ai grijă ,Schimbă viteza, „Privește în ambele direcții”. Dar nu ne spun niciodată Oprește‑te definitiv. Ritualurile care mă țin pe drum 1. Scri...