Viața mea, între visuri și realitate

 În fiecare dimineață, mă trezesc cu speranța că ziua de azi va fi mai bună ca cea de ieri. Poate că nu am tot ce-mi doresc, poate că uneori mă simt obosită, pierdută sau copleșită de tot ce înseamnă viața de adult, dar în adâncul sufletului meu există mereu un colțișor care crede. Crede că visurile mele nu sunt degeaba. Că tot ce îmi imaginez poate prinde viață. Poate nu azi, poate nu mâine, dar cu pași mici, voi ajunge acolo.

Viața mea nu a fost niciodată perfectă. Au existat multe obstacole, multe momente în care am simțit că nu mai pot, dar ceva din mine m-a făcut să continui. Poate dragostea pentru copiii mei. Poate dorința de a demonstra că pot reuși. Poate ambele.

Mi-am dorit mereu mai mult. Nu în sensul de a avea lucruri scumpe sau o viață extravagantă, ci în sensul de a simți că trăiesc cu adevărat. Să știu că ceea ce fac are sens, că las ceva bun în urmă. Că pot construi ceva pentru mine și familia mea, cu propriile mele mâini.

De multe ori, visurile mele păreau prea mari pentru realitatea în care trăiam. Îmi spuneam: Cine sunt eu să cred că pot reuși? Dar apoi îmi aminteam că fiecare om care a reușit a fost odată la început. Fiecare vis mare a început cu un pas mic.

Am început să scriu, să creez, să învăț. Uneori fără să știu exact unde voi ajunge, dar cu inima plină de dorință. Mi-am făcut conturi, am încercat proiecte, am făcut greșeli, m-am ridicat și am mers mai departe. Nu e ușor, dar e frumos. Pentru că atunci când faci ceva cu sufletul, simți că trăiești.

Visul meu este să pot să trăiesc din ceea ce iubesc. Să-mi ajut familia, să fiu prezentă pentru copiii mei și, în același timp, să-mi împlinesc și eu visurile. Vreau să creez, să inspir, să arăt că se poate, chiar și când pare imposibil. Vreau să demonstrez că și o mămică ocupată poate reuși dacă are determinare și un pic de curaj.

Poate tu, cel sau cea care citești acum, te regăsești în rândurile mele. Poate și tu ai visuri pe care le-ai pus deoparte. Poate și tu te întrebi dacă merită să mai crezi. Eu zic că da. Merită. Visurile nu se nasc întâmplător. Ele sunt parte din noi și așteaptă doar curajul nostru ca să prindă aripi.

Viața mea nu e un basm, dar e a mea. E plină de învățături, de suișuri și coborâșuri, de speranță și muncă. Și știu că, indiferent cât de greu e drumul, fiecare pas mă apropie mai mult de ceea ce vreau să devin.

Așa că nu renunț. Și nici tu nu ar trebui. Visurile nu mor. Ele doar așteaptă să le dăm din nou viață.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Amandina – Prăjitura clasică cu ciocolată și cremă fină

Prăjitura Aromată cu Ness și Nucă – Gust Intens pentru Zile Liniștite

Rețetă simplă și delicioasă de prăjitură cu iaurt – perfectă pentru toată familia