Dependentă de mama – legătura pe care timpul nu o rupe niciodată

 Oricât de mare aș fi, oricâte etape aș traversa în viață, mereu rămân copilul mamei mele. Nu contează câți ani au trecut, cât am învățat sau ce am reușit să fac. În adâncul sufletului meu, există o nevoie constantă de ea – de vocea ei blândă, de sfaturile ei, de liniștea pe care doar ea o poate aduce. Da, sunt dependentă de mama mea. Și nu, nu mi-e rușine să recunosc asta.

Mama este prima persoană care m-a iubit fără condiții. Ea m-a învățat ce înseamnă răbdarea, bunătatea și sacrificiul. De multe ori mă gândesc că nicio iubire pe lume nu se compară cu cea a unei mame. Este o iubire care nu cere nimic în schimb, o iubire care te ține în brațe chiar și când greșești, o iubire care știe să ierte fără să rostească vreun cuvânt.

Sunt momente când simt că nu pot lua o decizie fără să o aud. Parcă totul devine mai clar când îmi spune „va fi bine, mamă”. Și chiar dacă uneori sunt departe, știu că sufletul ei e mereu lângă mine. Mi-e dor de mâncarea ei, de felul în care îmi netezește părul, de modul în care mă privește ca și cum aș fi încă mică și neajutorată.

Unii ar spune că trebuie să ne desprindem de părinți ca să creștem. Poate au dreptate, dar eu cred că nu te poți rupe niciodată complet de mama. Legătura asta nu e o lanț, e o punte – una care te ține deasupra prăpastiei când totul pare pierdut. Mama e echilibrul meu, e liniștea din haosul vieții și e motivul pentru care nu renunț.

Sunt recunoscătoare pentru tot ce a făcut și face pentru mine. Pentru nopțile nedormite, pentru grija constantă, pentru rugăciunile șoptite când eu nici nu știam că am nevoie de ele. Sunt dependentă de dragostea ei, dar e cea mai frumoasă dependență pe care o pot avea.

Dacă ai încă mama alături, nu lăsa o zi să treacă fără să-i spui cât o iubești. Și dacă nu mai este, păstrează-i amintirea vie în suflet, pentru că ea nu pleacă niciodată cu adevărat. O mamă trăiește mereu prin iubirea pe care a dăruit-o. 💗